Cand vom fi si noi ca altii?

Ora 6.15, sunt in Gara de Nord din bucuresti, astept trenul. Tren, care bineinteles ca are intarziere 35 minute. Imi zic, daca tot am de asteptat, hai sa beau o cafea la Mc Donald. Ma asez la o masa. La un moment dat, vine un tip la vreo 50 ani, imbracat destul de frumos, ma intreaba daca poate pe  sta la masa la care ma aflam.  Fiind aglomerat ii spun ca poate lua loc fara nici o problema. Se aseaza si incepe sa isi prepare cafeaua. Nimic iesit din comun. Un om care asteapta trenul ca si mine. Unsa dezgustul meu a venit in momentul in care fara nici o jena de lumea din jur, a inceput sa arunce pe jos mizeria pe care a facut o. Asta in conditiile in vare un angajat al McDonald era in permanenta cu matura printre mese. Ii spun ” cred ca v a cazut ceva”. La care imi spune „: Aaa, nu, erau doar niste hartii. Nu am nevoie de ele”

Cand vom fi si noi ca altii? Oare de ce nu ne dorim sa avem si noi o tara civilizata?

Anunțuri
| Lasă un comentariu

Ingerii mor in iunie

candles-image

Istoria se repetă. la fix 7 ani de cand un membru al echipei noastre de acrobaţie „Hawks of Romania”, MIHAI DOBRE  ŢONE  a plecat dintre noi la numai 24 ani, şapte ani in care gândurile noastre, deseori s-au indreptat cu recunoştinta şi regret către el, joi o altă tragedie a înnegurat aviaţia acrobatică. Un membru al echipei americane „Blue Angels „, a murit  în timpul unui zbor, după ce aeronava pe care o pilota, s-a prăbuşit. Căpitanul echipei, JEFF KUSS in vârsta de 32 ani a părăsit tragic această lume. Tragedia  s-a petrecut   în Tennessee, unde o aeronavă de tip F/A-18, care făcea parte din echipa de acrobații Blue Angels, s-a prăbușit în timp ce decola de pe aeroportul din Smyrna.

Dumnezeu să-i odihnească!

| Lasă un comentariu

Despre aviaţie şi aviatori

Astăzi, vreau sa va spun cate ceva, despre aviatie si aviatori… pentru ca ar fi foarte multe de spus despre ei. Sunt oameni simpli, de o modestie infioratoare, oameni care au in spate o poveste de viata, mai mult sau mai putin frumoasa. Ei sunt oameni ca noi. Sunt oameni normali, care au copii, rate, parinti bolnavi, sau alte probleme, poate doar de ei stiute. Dar cu toate astea pun suflet, fac uniune cu aeronavele de care, din pasiune au grija, fie ca sunt mecanici, piloti, sportivi, sau parasutisti, fac totul cu aceeasi placere ca in prima zi. Majoritatea, si-au inceput activitatea in aviatia sportiva, ca sportivi ai Aeroclubului Romaniei, ca mai apoi sa-si ia brevete, sa devina instructori, sau in unele cazuri piloti de acrobatie aeriana. Acea acrobatie care de fiecare data ne taie rasuflarea si ne face pielea de gaina, prin precizia si complexitatea figurilor pe care acea mana de piloti le executa cu acele pasari de metal de cateva sute de kilograme, ca si cand ar fi niste biete avioane de hartie.Cand se afla la mansa, privindu-le evolutia, ai crede ca sunt oameni lipsiti de griji, cu niste salarii fabuloase, care sa ii ajute a sta departe de lipsuri si probleme, dar nimic mai neadevarat. Singurul lucru care ii determina sa faca asta in continuare si sa-si doreasca a devini din ce in ce mai buni  (in momentul de fata fiind campioni europeni), este doar pasiunea pentru zbor.

Pilotii de acrobatie, sunt piloti, conducatori ai unor structuri, sunt oameni care se implica in rezolvarea multor alte probleme de ordin administrativ si organizatoric, ceea ce le ocupa destul de mult timp si energie, dar asta nu ii impiedica,  la urcarea in aeronava sa aiba zambetul pe buze, sa faca ceea ce stiu ei mai bine, cu aceeasi dorinta si pasiune ca la inceput.

Tot respectul pentru acesti oameni minunati, pentru multi dintre noi anonimi… auzim de ei doar la prezentarile in demonstratii aeriene. Din pacate, presa din Romania are alte prioritati, emisiuni facute cu si pentru oameni de o calitate indoielnica, pe cand campionii nostri stau in umbra. Da, stau si fac. Obtin  recorduri, fac antrenamente de care presa habar nu are. Pacat, ar fi un subiect captivant, din care s-ar putea afla mult mai multe despre acest domeniu incantator.

Felicitari lor, cu tot respectul….. JOS PALARIA .

| Lasă un comentariu

Mihai Bogdan- o voce de exceptie

Ganduri pentru noi

Am fost la opera. Piesa  „Barbierul din Sevilla”, unde in rolul Contelui  Almaviva, tenorulMihai Bogdan m-a impresionat prin prestatia sa. Foarte tanarul tenor roman cu o voce de exceptie, care la fiecare reprezentatie ridica sala in picioare prin tehnica pe care o detine si timbrul vocal cu care este inzestrat. Felicitari din tot sufletulMihai Bogdan!!!
.

Vezi articol original

| Lasă un comentariu

Mergi inainte, nu privi inapoi

Viata de cele mai multe ori, ne trage cate o palma tocmai atunci cand ne asteptam mai putin. Din experienta, va pot spune ca tocmai acele persoane pe care le sustii cu toata fiinta, le ajuti in momentele mai grele din viata lor, investind timp, emotii, de ce nu si sentimente, sunt primele persoane care te ranesc, te dezamagesc. In timpurile noastre nu se mai pune pret pe altruism, seriozitate si respect, multi dintre noi  fiind calcati  pe suflet de catre cei care ar fi trebuit sa ii sustina, acest fapt facandu-i sa sufere, sa se inchida intr-o carapace, fara a mai visa, ca pot avea incredere in oamenii de langa noi. Lucru care nu este deloc corect, deoarece inca mai exista oameni bine intentionati, care pot oferi caldura sufleteasca, o vorba buna si chiar acel umar de care toti avem nevoie la un moment dat in existenta noastra.Insa pentru a face asta trebuie sa fim puternici, sa ne ridicam atunci cand altii incearca sa ne doboare. Viata e frumoasa si poate fi traita alaturi de persoane dragi care vor face tot posibilul sa nu te dezamageasca.

Decat sa privesti in urma, mai bine mergi inainte…

| Lasă un comentariu

Am revenit

Dupa doi ani si ceva de absenta, dragii mei  cititori, astazi m-am hotarât sa revin. Voi incerca sa pastrez aceeasi nota variata a postarilor, dar sper sa vin si cu ceva nou. Va astept cu drag.

| Lasă un comentariu

Un modest omagiu si o lacrima …

Cu durere in suflet si lacrimi in ochi, m-am decis sa scriu acest articol in memoria celor doua victime ale accidentului aviatic din 20 ianuarie 2014,  Aureliei Ion si Adrian Iovan.

media_139047715386521900

Pe acea fata nu am cunoscut-o personal, dar moartea ei m-a impresionat. A murit cu lacrima mortii inghetata pe fata, la o  varsta a viselor…, a viselor ce vor ramane pe veci neimplinite. Bunatatea ingerilor o vor purta intr-o lume mai buna pe Aura, asa cum ea  si-a dorit sa ajute  oamenii aflati in suferinta. Din pacate a avut parte de cea mai ironica suferinta de care putea avea parte cineva vreodata, de acea moarte lenta constienta fiind ca se stinge. Pacat, mare pacat…

media_139031955624711400

Pe Adrian Iovan, am avut ocazia sa-l  cunosc  ca om, l -am cunoscut ca si coleg. Un om cald tot timpul cu zambetul pe buze, avand o vorba buna in orice moment pentru cei care aveau nevoie de ea. Un adevarat profesionist, care a facut aviatia cu toata fiinta sa, cu pasiune, oferind totul. A murit din dorinta si incercarea de a salva alte 6 vieti, fara a lua in calcul propria sa viata. A ramas  incarcerat in avionul care i a fost frate multi ani, dar care in final l-a tradat, aviatia cerandu-si  tributul. A ramas blocat in cabina avionului, imbratisand bordul fara a-i purta ranchiuna. Singura sa grija era sa-i intrebe pe ceilalti 6 membri ai echipajului, daca sunt bine, sfatuindu i sa faca focul pentru a se incalzi, el asteptand… Asteptand poate un salvator, care intarzia sa apara, resemnandu-se, tinand strans in brate bordul avionului, asteptand sa-si dea ultima suflare constient fiind de apropiatul sau sfarsit, fara a putea face ceva sa se salveze. A murit frumos, daca moartea poate fi frumoasa, dar a murit demn, ca un adevarat erou. Va ramane in sufletul celor 5 persoane care traiesc datorita lui, va ramane in sufletul familiei fetei a carei viata el a salvat-o dar altii au risipit-o. Va ramane in sufletul si in memoria familiei, a colegilor si a miilor de pasageri care i-au admirat linele aterizari.

Vor ramane in sufletul nostru…

Dumnezeu sa-i odihneasca.

| Etichetat , , | Lasă un comentariu

Marimea conteaza?

In toate tabloidele de pe piata romanesca, zi de zi, apar tot mai multe fetiscane frumoase cu forme bine conturate.  La prima vedere totul este perfect. Iti spui: wow ce fata frumoasa. Dar la o privire mai atenta incepi si observi ca ridurile pe care le-ai vazut clar intr-o fotografie de acum cativa ani si acum ca prin minune au disparut datorita utilizarii botoxului, ceva  silicon in buze, ca de… sunt mai senzuale. O alta cantitate dar ceva mai mare de silicon in sani, ca asa sunt mai voluptosi si bluzita minuscula parca sta mai bine mulata pe ei. Coboram ceva mai jos si observam ca si fesele au suferit ceva „revizii”, deoarece si acolo apare o importanta cantitate din acelasi material numit silicon . Facand comparatia intre acest tip de fete cool si una care nu a suferit update-uri, constatam ca  cea din urma este net dezavantajata, in fata kilogramelor de silicon. Deasemenea nici reprezentantii sexului tare nu raman in urma : masini  cat mai mari si mai ales luxoase, bijuterii stralucitoare si de dimensiunile unor lanturi de bicicleta,  ba unii dintre ei chiar fac uz de medicamentele prezentate in aceleasi tabloide  pentru, citez: „marirea penisului cu cativa centimetri”.   Stiu ca este in firea umana sa iti doresti ceva mai bun decat ai, dar oare cantitatea inseamna si calitate in acest caz?  Oare chiar conteaza marimea? Ma intreb asta cu ingrijorarea ca poate am ramas eu de moda veche, fiind de felul meu adepta calitatii de cand ma stiu. Daca este asa oare ma mai pot schimba?
Publicat în De toata ziua | Etichetat , , , , , , , , , | 5 comentarii

Prietenie sau rautate?

Ideea acestui articol mi-a dat-o Noaptea Iguanei cu articolul sau „Nu inseamna ca ai doua fete”. Citindu-l mi-am adus aminte de o situatie prin care am trecut acum 2 ani.
.
La rugamintile si lacrimile unei prietene foarte vechi am cedat si am insistat pe langa directorul firmei unde lucram sa o angajeze si pe ea, avand un post vacant si nevoie de un om chiar in departamentul meu. I-a fost aprobata cererea de angajare, a inceput fata serviciul si dupa o saptamana vine si ce credetui ca imi spune ” E asa greu la servici ( sarcina ei era aceea de a completa diverse adeverinte)  eu imi iau concediul medical, ca nici nu ma simt prea bine. Sincera sa fiu nu prea mi-a cazut bine dar zic „fie daca e bolnava sa-si ia” A stat in concediu medical doua luni si jumatate. Vazand ca nu mai vine si presimtind ce intentiona sa faca am sunat-o si am stat de vb cu ea. I-am explicat ca tre sa vina la servici ca mai rau ma incurca pt ca avem nevoie de om, iar ea ne tine postul blocat. In prima faza imi spune ” Pai de ce va tin postul blocat ce nu poti sa faci tu niste adeverinte ca esti prietena mea! Eu vreau sa ma pensionez medical” Nevenindu-mi sa cred, m-am enervata de nesimtirea ei i-am spus: „Uite ce este : am vrut sa te ajut dar tu m-ai pus intr-o lumina proasta fata de colegi si conducere. Ai 2 zile la dispozitie sa vii la birou sau sa-ti dai demisia” Si-a dat demisia, comentandu-ma pe la colegele cu care lucram de 10 ani: ” Nu ma gandeam ca e asa rea si puturoasa. Ce nu putea sa-mi faca ea lucrarile?”
Atunci mi-am dat seama ca cel mai bine e sa lucreze fiecare cel putin in alt departament.
Publicat în De toata ziua | Etichetat , , , | 4 comentarii

Mihai Bogdan- o voce de exceptie

Am fost la opera. Piesa  „Barbierul din Sevilla”, unde in rolul Contelui  Almaviva, tenorul Mihai Bogdan m-a impresionat prin prestatia sa. Foarte tanarul tenor roman cu o voce de exceptie, care la fiecare reprezentatie ridica sala in picioare prin tehnica pe care o detine si timbrul vocal cu care este inzestrat. Felicitari din tot sufletul Mihai Bogdan!!!
.
Publicat în De toata ziua | Etichetat , , | 4 comentarii