Omagiu pentru IORGU

Posted On 22/07/2011

Înregistrat sub Fără categorie

Comments Dropped one response

In urma cu doua saptamani, fara sa vreau am fost martor la sfarsitul unui inceput, un inceput ce se promitea a fi  frumos, plin de viata si culoare. Spun sfarsitul unui inceput, pentru ca este vorba de viata unui tanar. Un tanar pe care nu l-am cunoscut, si care cu nevinovatia varstei traversa linistit  b-dul Lascar Catargiu din Bucuresti. Linistit, pana in momentul in care un sofer cu  foarte putina experienta si cu  ”mai multe drepturi pe drumurile publice”, decat acel tanar l-a acrosat pe trecerea de pietoni aruncandu-l la  o distanta destul de mare de locul impactului. Vazandu-l intins pe asfaltul fierbinte primul gest care mi-a venit in minte a fost sa sun la ambulanta. Fiind prima care am anuntat accidentul ma bucuram, in sinea mea sperand ca am salvat o viata. La cateva zile, o colega mi-a spus ca acel baiat si- a pierdut viata. Am refuzat sa o cred, spunand ca e o eroare. Timp de  doua saptamani, gandurile mele se indreptau adesea catre acel baiat, care abia astazi am aflat ca se numea IORGU ISPAS, ca avea doar 18 ani, ca era elev la un liceu de arte plastice ca avea un viitor, dar  ca din pacate chiar a murit. Ma doare sa spun acest cuvant, mai ales cand este vorba despre un copil, care cu siguranta isi facea planuri de viitor, probabil dorindu-si sa devina un artist plastic renumit. Zilnic uitandu-ma pe geamul biroului vad locul unde a zacut pana a fost ridicat de ambulanta, amintindu-mi cu tristete acele momente dureroase. As fi vrut sa pot face mai multe  ca el sa fie inca in viata, sa se bucure de varsta sa, dar din pacate… 

IORGU, ingerii  sa-ti  lumineze  drumul printre ei.

Ne mor tinerii !!!

Posted On 20/02/2011

Înregistrat sub De toata ziua
Etichete: , ,

Comments Dropped 2 raspunsuri

Traim intr-o societate agitata, in timpuri tulburi. Inflatia, somajul, saracia, au mers mana in mana pentru a distruge mentaluri. Din zi in zi, vedem si auzim stiri despre tot mai multi tineri care isi pun capat zilelor,  sau care sunt gasiti decedati in casele lor, pe strada, la serviciu, in locuri publice, etc. In general sunt oameni care se simt incapabili a duce lupta cu aceste probleme ale vietii de zi cu zi. unii dintre acesti tineri doborati de probleme isi gasesc refugiul in magazinele de vise,  ce vand “fericirea la pachet”, acele etnobotanice. Auzind cuvantul “etnobotanice”  gandul ma duce la acele plante medicinale, si la denumirile lor cunoscute in popor: ciubotica cucului, talpa gatei, coada soricelului, dar din pacate este vorba despre cu totul altceva: DROGURI vandute sub masca unor produse din plante medicinale. Din nefericire, aceste produse ucid. Au ucis multi tineri, care au cazut in capcana intinsa de magazinele de vise, patronii acestora trezindu-se dimineata cu zambetul pe buze, constiinta curata si multumirea de sine ca afacerea merge si aduce un profit frumusel. Dar la dramele acestor tineri nu se gandesc. Nu ii mustra constiinta ca  in locul acelui magazin de vise ar fi putut  deschide  un alt gen de magazin mult mai folositor comunitatii, poate o gradinita, un after school, de ce nu chiar un centru de consiliere pentru tineri, atunci o parte din acei tineri care pleaca mult prea timpuriu de pe aceasta lume, care distrug fara voia lor alte vieti ( a parintilor, fratilor, bunicilor, iubitelor/iubitilor, prietenilor, etc) si-ar fi putut lua viata pieptis, ar fi luptat cu greutatile si de ce nu le-ar fi razbit. Nici parlamentarii nu sunt prea afectati de moartea acestor suflete candide,  de toate aceste drame, caci daca le analizam sunt mari drame, din moment ce zilnic numarul victimelor creste, iar acesti oameni care pot decide stoparea fenomenului nu o fac.  

Sunt de parere ca aceste magazine ar trebui inchise definitiv. Va invit sa va spuneti parerea despre aceste magazine.

O zi cu CFR

Posted On 16/10/2010

Înregistrat sub De toata ziua
Etichete: , , , ,

Comments Dropped 5 raspunsuri

De mic copil imi placea sa calatoresc. In topul preferintelor mele, pe locul I era TRENUL. Imi amintesc cu cata bucurie ma pregateam sa plec in concediu cu parintii la mare si la munte. Desi eram un simplu copil, imi amintesc perfect ca pana la mare faceam aproape 3 ore. Si cum Dumnezeu are grija de toate, am un job care imi solicita frecvent prezenta intr-un compartiment de tren. Nu ma deranjeaza, chiar imi place, dar incepand cu anul 2009,  serviciile companiei CFR au pierdut net din calitate dar au castigat invers proportional cu  aceasta la preeeeet… . Va relatez cateva  dintre intamplarile  a caror protagonista am fost:

Anul trecut pe ruta   Cluj - Bucuresti, la clasa I. In afara intarzierilor care sunt oferite bonus de catre companie, totul a decurs normal pana la Sighisoara. La un moment dat am simtit miros de ars. Il informez pe  controlor la care imi spune sa stau linistita ca sunt rotile incalzite si de acolo vine mirosul dar ca totul este bine si nu exista nici o problema tehnica. cu cat inaintam, mirosul era tot mai puternic, iar raspunsul acelasi “Stati linistita ca nu este nici o problema”. La Brasov se urca o doamna care cumparase bilet la clasa bussines desi trenul nu avea atasat vagon de aceasta categorie. Mirosul rotilor incinse se intensifica pe masura ce inaintam iar vagonul se umplea usor de fum . la Busteni, vine controlorul si ne spune sa evacuam vagonul ca il scot din garnitura ca au luat foc tamburii rotilor, deoarece s-au blocat . Frumusel pentru binele nostru, am mers la vagonul restaurant, negasind loc liber in alte vagoane, trenul fiind foarte aglomerat. Vazandu-ne ca stam acolo toti, la un moment dat barmanul se ridica si ne spune “Haideti plecati de aici ca nu e sala de asteptare”de parca noi am vrut sa stam acolo. Cu mare greutate am ajuns la Bucuresti dar cu aproape 5 ore intarziere, pentru care nu am primit nici macar scuze, ca sa nu mai spun de diferenta de bani pentru clasa I si supliment de viteza. 

In luna august a acestui an pe ruta Mangalia- Bucuresti, garnitura formata la Mangalia, avea toate vasele de toaleta pline ( la propriu) cu mizerie. iar pana la destinatie am avut de rabdat 6 ore.

Aceeasi problema am reintalnit-o si acum o saptamana pe ruta  Satu Mare- Bucuresti.

De intarzieri ce sa mai spun ca nu poti face un plan de calatorie anticipat pentru a beneficia de reducerile pe care CFR le face publice cu atata tam-tam…

Imi doresc din suflet ca cineva din conducerea CFR sa citeasca acest articol si daca are taria de caracter sa ne raspunda, lasand un comentariu.

Bun venit vizitatorilor

Posted On 29/09/2010

Înregistrat sub Fără categorie

Comments Dropped 3 raspunsuri

Nu am avut o activitate prea intensa pe acest blog, dar am placuta surpriza sa constat ca am vizitatori fideli, care acceseaza zilnic sau aproape zilnic pe acest site. Ei m-au motivat sa scriu cate un articol uneori, iar pentru asta le multumesc tuturor . In mod special ii multumesc vizitatorului din Yonkers. Mi-ar face placere sa posteze si cate un comentariu. Va astept cu drag in continuare.

Eliberarea rechinului

Posted On 22/09/2010

Înregistrat sub Fără categorie
Etichete: ,

Comments Dropped lasă un răspuns

In ultima perioada, tot aud acuze aduse  guvernului Boc si presedintelui Basescu, referitoare la prostul mers, sau mai bine stationarea economiei nationale, despre adancirea tarii in  criza, despre scumpirile ce au avut loc in ultima perioada, despre reducerea salariilor bugetarilor, etc. Dar nimeni din opozitie, dintre cei care pun la zid actualul guvern nu spune lucrurilor pe nume, si anume:

1. Cati oameni au iesit la pensie din 90 pana in 2009 pe baza unor legi speciale?

2. Cine a vandut marile companii ale statului (Bancorex, BCR, Petrom, Sidex, etc)  iar de unele  alegandu-se  praful sau fierul vechi?

3. Cine a devalizat agricultura, lasand sa se distruga sistemele de irigatii?

4. Cine a facut tot felul de aliante politice, care s-au dovedit a fi total  neinspirate?

5. Cine vorbeste despre demagogie, ca apoi sa faca alianta cu demagogii?

6. Cine candideaza la alegeri si isi doreste sa devina presedinte, si se viziteaza cu unul din cei mai mari excroci ?

7. Cine a chemat minerii in Bucuresti pentru binecunoscutele mineriade?

8. Cine a furat din sacul economiei nationale, pana a ajuns la praful de pe fundul sacului?

9. Cine a marit pensiile cu 30%, in conditiile in care salariile au stationat?

10. Cine a garantat in numele statului, deci cu banii nostri, o afacere privata cum ar fi FNI? Noi platim pagubele iar SOV e bine merci in libertate

Actualul guvern, este Acarul Paun, este acela care scoate castanele din foc, obligat sa acopere gaurile din economia nationala facute de guvernele anterioare, iar noi simpli cetateni suntem mana guvernului. Oameni buni, daca vrem sa asiguram copiilor nostri un viitor, haideti sa lasam ambitiile deoparte si sa punem umarul sa muncim nemteste. Daca muncim proportional cu salariul, respectiv cu 25% mai putin, nu facem decat sa ne adancim in saracie.

Cum intindem o mana de ajutor?

Posted On 02/08/2010

Înregistrat sub De toata ziua
Etichete: , , ,

Comments Dropped 8 raspunsuri

Astazi, mi-a telefonat  o buna prietena. In discutie a  inceput sa imi povesteasca de un prieten comun si de necazurile lui. Are 27 ani, singur la parinti. In urma cu 6 luni i-a decedat tatal, mama este bolnava de cancer. De curand l-a parasit si prietena pe care o iubeste foarte mult, motivul fiind ca ii acorda prea multa atentie mamei sale. Considerand ca viata sa este coplesita de atatea probleme, a incercat sa se sinucida. Din fericire, nu i- a reusit, deoarece a fost salvat in ultimul moment. Dupa perioada de spitalizare, stiti care a fost reactia conducerii  firmei unde lucra ( o cunoscuta firma de stat)?  L-au concediat.
Personal, in situatia data nici nu stiu cum sa gandesc:O nenorocire nu vine niciodata singura sau un sut in fund e un pas inainte. As merge pe a doua varianta dar cu o conditie esentiala: Pasul sa nu fie de pe marginea prapastiei
Dar ce nu inteleg este toata aceasta rautate a celor din jurul lui. In situatia sa, doar o vorba buna il putea ajuta.

Berbesti_ Jud Valcea

Posted On 10/07/2010

Înregistrat sub De toata ziua
Etichete: , , ,

Comments Dropped 3 raspunsuri

Inainte de 1990, localitatea  Berbesti, era o comuna in plina dezvoltare, unde mina de carbune asigura locuri de munca atat pentru locuitorii comunei cat si pentru cei din localitatile invecinate. Asigura traiul zilnic multor familii, in zona ridicandu-se multe case si gospodarii  frumoase. Dupa 1990, avand in vedere dezvoltarea comunei, aceasta a fost declarata oras. Orasul Berbesti, de care locuitorii sai erau foarte mandri. Dar odata cu evolutia societatii si a democratiei romanesti, lucrurile au luat o intorsatura nu tocmai dorita. O multime de afaceri mai mult sau mai putin corecte s-au dezvoltat. Din anumite interese mina a fost treptat inchisa, lasand multi oameni fara un loc de munca, oameni, care au muncit o viata in acea mina si s-au dezobisnuit de a mai creste vite sau a munci pamantul. In timp ce pamantul lor zace in paragina, napadit de balarii, multi dintre acestia,  primesc acum ajutoare sociale acordate de primarie fara a  se face o ancheta sociala corecta, fara a li se solicita  munca in folosul comunitatii, asa cum ar trebui. Astfel, canalele orasului sunt pline de gunoaie,  si de balarii, gunoiul si molozul sunt  aruncate  in santurile de canalizare, zacand acolo nebagat in seama de beneficiarii ajutoarelor sociale. Angajatii primariei, ai politiei locale au cunostinta de toate acestea dar nici nu se obosesc sa ia vreo masura pentru a indrepta lucrurile. Deasemenea si infractionalitatea economica este in crestere. Cu exceptia catorva magazine nici unul nu emite bon fiscal asa cum este prevazut in Codul Fiscal al Romaniei, ba mai mult aproape toate vand bauturi alcoolice spre a fi consumate in incinta, acestea devenind mici baruri. Dar cine sa ii sanctioneze pentru toate acestea cand angajatii politiei si ai primariei acolo isi servesc berea de dupa amiaza?

B-27-ELF

Posted On 05/07/2010

Înregistrat sub Fără categorie
Etichete: , ,

Comments Dropped 4 raspunsuri

Posesorul acestui autoturism marca “FORD”de culoare inchisa, se considera stapanul soselelor. Intr-o seara la intersectia Bd-ului Iuliu Maniu cu Str Dreptatii (in cartierul Militari), eram pe trecerea de pietoni, traversand pe culoarea verde a semaforului. La un moment dat apare autoturismul B-27-ELF, care in goana sa era sa ne loveasca. La ripostele noastre, fara nici o retinere scoate pe geamul deschis un spray paralizant, servind celor din jur un puternic jet de substanta iritanta.

TOP 10 OBSESII ROMANESTI

Posted On 24/05/2010

Înregistrat sub Sa ne destindem
Etichete: , ,

Comments Dropped 8 raspunsuri

1.Obsesia cu “casa pe pamant”.Toata lumea si-ar da 20 de ani din viata ca sa aiba casa pe pamant. Nu conteaza ca vei sta ORE IN SIR in trafic!!!Nu conteaza nimic! Casa pe pamant sa fie!
2.Obsesia televizorului. Romanul e devorator de televiziune. S-au
facut niste cercetari si cica noi am fi cam cei mai avizi din Europa. Adica ne uitam cel mai mult la televizor. Si, asta e geniala,avem cele mai multe televiziuni!!! Mi se pare fascinant ca romanul este “europeanul” cel mai telespectator avand in vedere ca in Romania sunt, cu cateva exceptii, cele mai imbecile si mai de prost-gust productii!
3.Obsesia Coelho. Daca n-ai citit Coelho…n-ai viitor frate! “Pai am
citit Dostoievski, Tolstoi, Salinger,Marin Preda, Nichita
Stanescu…” “Te pisi pe ei! Citeste Coelho!”
4.Obsesia tzatzelor. Aproape toti producatorii tv au urmatoarea obsesie: “Tzatzele aduc rating!” Si stiti ce e misto! Ca de cativa ani incoace s-a dovedit a fi complet fals. Oamenii au la dispozitie internetul pentru laba. Dai un click si gata!Cine dracu’ mai asteapta emisiunea cu “Mama Natura” ca sa-i “de in cap lu’ mutu”. (scuze Adriane dar asa e expresia! Daca vrei schimbam: “sa’i dea in cap lu’ Chivu”)
5.Obsesia messenger. Asta e,totusi, un fenomen global. Pai daca a ajuns mama sa-mi dea buzz si sa-mi reproseze ca stau pe invisible…
6.Obsesia haiduceasca. Dupa o sticla-doua de vin si cel mai prapadit roman devine haiduc la orice nunta. Fura mireasa,cere rascumparari…Si dup-aia, haiducia maxima. “Pusca si cureaua lataaaaaa…”. Apoi recunoaste ca e impotent: “Ce barbat AM FOST odataaaaa…”
7.Obsesia auto. In Romania exista cea mai dinamica piata auto. Punct. Pe strazile noastre exista masini cum n-au vazut nici parizienii, nici londonezii…Punct.
8.Obsesia carnii din congelator. Cu toate ca au trecut 20 de ani de cand gasesti sute de feluri de carne si la 4 dimineata, romanul inca isi mai incarca pana la refuz congelatorul. Sa fie acolo…Cine stie…
9.Obsesia celulara. Pentru roman, telefonul mobil reprezinta un statement. Am vazut vanzatoare in magazinul Titan care aveau telefon de
3 ori mai scump ca al meu desi eu poate castig de 30 de ori mai mult. Asta e un mare mister. Cum ajunge un om cu salariu de 10 milioane sa aiba un mobil de 20 de milioane? Si sa dea beep cu el!!!!!!!
10.Obsesia “daca ala nu face, de ce sa fac io?”. Asta de obicei e completata si cu o doza de mandrie: “Ce? Sunt mai prost?!” DA!

Sursa: www.fun.itbox.ro

Cum tratam copilul cu handicap?

Posted On 22/05/2010

Înregistrat sub De toata ziua
Etichete: , , , ,

Comments Dropped 6 raspunsuri

Joi dimineata, mergand spre birou, in metrou se urca un baiat de vreo 17 ani. Mi- a atras atentia chipul sau cu trasaturi frumoase si o privire patrunzatoare a unor ochi de un albastru marin. Uitandu-ma la frumusetea acelui tanar, am observat ca nu era singur, ci insotit de o femeie cocheta, care investeste destul de mult timp in aspectul sau fizic. Admirand acel tanar, am constatat ca suferea de un handicap psihomotor. La un moment dat doamna cu care era ii ia sapca  de pe  cap, el intinzand mana sa o ia de la dansa. Ca raspuns la acest gest de galanterie, baiatul a primit un nemeritat  tratament dureros. Fara nici o vorba acea femeie l-a imbrancit si a plecat de langa el lasandu-l singur. Baiatul s- a dus langa ea, la care acea doamna i-a aruncat o privire plina de dispret, la care baiatul s-a intristat vizibil lasand capul in jos. Fara sa vreau nu mi-am putut stapani lacrimile,  gandindu-ma la ce vina avea tanarul pentru  ca s-a nascut cu acel handicap,  sa merite un astfel de  tratament, am inceput sa plang. Ma intrebam, dar din pacate nu voi afla niciodata raspunsul la aceasta intrebare : “Daca in metrou, intr-un loc public  primeste acest  tratament, oare cum se poarta cu al acasa, in spatiu privat cei care au datoria si obligatia morala de a avea grija lui?” Oare cine este cel pedepsit? Parintii ca au primit un copil care are nevoie de grija speciala toata viata, sau copilul ca a fost conceput de asemenea parinti? Imi pare rau ca nu am puterea de a-l ajuta pe acel tanar si pe semenii lui sa isi croiasca un drum in viata fara a fi dependent de ajutorul parintilor sai.
Sa le fie rusine acestor oameni, caci  copilul nu are nici o vina ca este bolnav!  
Pagina următoare »
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.